Imigranți

ByVictoria

Ziua Mondială a Refugiatului

Săptămâna trecută Comisia Europeană a anunțat că va iniția procedura de infrigement asupra Ungariei, Cehiei și Poloniei pentru că nu respectă planul comun de relocare a refugiaților. În România, au fost depuse doar 1 886 de cereri de azil în 2016, din cele peste 1 200 000 depuse la nivelul celor 28 de state membre UE, conform datelor Inspectoratului General pentru Imigrări. Recunoașterea diplomelor sau a calificărilor, obținerea actelor de stare civilă pentru copii născuți în România, înscrierea la școală, pot fi misiuni imposibile pentru un refugiat în România anului 2017.

Începând cu anul 2000, ONU a decis marcarea Zilei Mondiale a Refugiatului în fiecare an pe 20 iunie. Scopul a fost atragerea atenției, la aproape 50 de ani de la redactarea Convenției privind statutul refugiatului, din 1951, asupra numărului mare de persoane nevoite să plece din locul în care s-au născut, din cauza războaielor, încălcărilor drepturilor omului, conflictelor politice.

România a aderat la Convenția privind statutul refugiaților în 1991 și de atunci a dezvoltat cadrul legal în domeniul migrației și azilului, suficient cât să fie acceptată în rândul statelor membre UE.

La o primă vedere putem considera că suntem pregătiți, pentru a permite refugiaților să se integreze în societatea românească. Una dintre cele mai recente modificări aduse legii azilului, în 2016, se referă la creșterea sumei acordate de statul român unui solicitant de azil lipsit de mijloace materiale de întreținere în perioada în care este cazat în Centrele de Cazare și Proceduri ale Inspectoratului General pentru Imigrări. Astfel, solicitantul de azil poate primi, la cerere, ajutor pentru hrană în limita sumei de 10 lei/persoană/zi, de îmbrăcăminte în limita sumei de 67 lei/persoană/sezon vară și de 100 lei/persoană/sezon iarnă, la care se adaugă 6 lei/persoană/zi reprezentând cheltuieli cu transport local, servicii culturale, presa, servicii de reparații și cheltuieli pentru igiena personală. Datele arată că gradul de ocupare al Centrelor de Cazare imediată ale Inspectoratului General pentru Imigrări a fost în jur de 30% în 2016. Rata de aprobare a cererilor de azil a crescut ușor în 2016, 73%, față de 59%, în 2015.

În 2016 România a primit 1886 de cereri de azil, mai mult decât în 2015 (1226), însă mai puțin decât în 2012 când 2511 persoane solicitau protecție internațională în țara noastră. Până la sfârșitul lui 2017, România ar urma să primească 4180 de refugiați, conform planului european de relocare. Ce este important de reținut este că, din cele 1886 de cereri depuse anul trecut, au fost soluționate 1124 în același an. Acest lucru s-a întâmplat în multe cazuri pentru că o parte din solicitanții de azil au părăsit România până la soluționarea cererilor, dezamăgiți fiind de oportunitățile pe care le oferă țara noastră pentru integrare.

Dincolo de legislație sau proceduri administrative, procesul lung al integrării rămâne problematic. După maxim 12 luni petrecute în Centrele de Cazare și Proceduri, persoanele cu statut de refugiat se lovesc de numeroase probleme în viața de zi cu zi din cauza lipsei de cooperare eficientă între insituțiile publice centrale și locale.

Recunoașterea diplomelor sau a calificărilor, obținerea actelor de stare civilă pentru copii născuți în România, înscrierea la școală, toate par a fi misiuni imposibile pentru un refugiat în România. Cei mai mulți dintre solicitanții de azil care ajung în Europa își pierd actele și diplomele pe acest drum anevoios. Iar odată ce o persoană a obținut statutul de refugiat, aceasta nu mai poate lua legătura cu ambasada țării de origine, astfel că nu mai poate solicita certificate de stare civilă, apostilarea și legalizarea diplomelor sau a altor documente. Cu toate acestea, multe dintre autoritățile române nu țin cont de prevederile legii și continuă să solicite documente imposibil de obținut pentru un refugiat, limitându-le accesul la servicii de bază. O altă problemă este și faptul că Minsterul Educației Naționale nu deține date referitoare la numărul copiilor refugiați înscriși în sistemul public de educație în anul 2016-2017, respectiv nu se poate adapta nevoilor de acomodare și învățare a acestor copii. În acest context, poveștile de succes rămân cazuri singulare de reușită ale străinilor care depun eforturi uriașe de a se integra.

 

Informațiile sunt culese de Centrul pentru Inovare Publică, pentru realizarea unei evaluări a sistemulu național de integrare, în perioada 2017-2021, în cadrul proiectului transnațional NIEM – Evaluare a Mecanismelor Naționale de Integrare, în care 15 țări realizează cercetări și recomandări la nivel național și european pentru o mai bună integrare a refugiaților în Uniunea Europeană. Mai multe informații puteți găsi la http://www.forintegration.eu.

 

 

 

 

 

ByVictoria

Coaliția pentru Drepturile Migranților și Refugiaților (CDMiR) solicită Ministerului Justiției o serie de modificări

Legea cetățeniei române a fost amendată de 15 ori din 1991 și până în prezent. În ciuda multiplelor modificări, Legea cetățeniei nu este la fel de accesibilă pentru toate tipurile de solicitanți, nu respectă toate convențiile internaționale la care România este parte și nu este armonizată cu legislația complementară din domeniul imigrației și azilului.

La solicitarea Centrului pentru Inovare Publică, în numele Coaliției pentru Drepturile Migranților și Refugiaților, Ministerul Justiției a organizat joi, 15 iunie 2017 o dezbatere publică pe marginea proiectului de lege pentru modificarea și completarea Legii cetățeniei române nr. 21/1991. La discuții au participat ministrul justiției Tudorel Toader, președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie Andrei Tinu, reprezentanți ai Ministerului Afacerilor Externe și ai Inspectoratului General pentru Imigrări, reprezentanții celor 12 organizații neguvernamentale din cadrul Coaliției, alături de reprezentanți ai Agenției ONU pentru Refugiați, UNHCR.

În punctul de vedere transmis în prealabil Ministerului Justiției de către Coaliție se făcea referire la o serie de probleme privind obținerea cetățeniei care ar trebui la rândul lor avute în vedere la modificarea legii:

• Legea cetățeniei române nu conține prevederi referitoare la persoanele vulnerabile. Minorii neînsoțiți, persoanele vârstnice sau persoanele cu dizabilități sunt descurajate să înceapă procesul de obținere al cetățeniei române. De exemplu, în cazul persoanelor cu dizabilități, acestea sunt declarate respinse la interviul de acordare a cetățeniei române dacă nu pot fi capabile să redacteze un text în limba română în ciuda existenței unei dizabilități certificate de o autoritatea competentă (e.g. Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Direcției Județene / Municipale de Asistenți Socială și Protecția Copilului). Legislația specifică nu menționează excepții în cazul persoanelor vulnerabile care, din rațiuni obiective, nu își pot însuși sau nu pot dovedi cunoștințe de istorie, geografie.

• Legislația europeană în vigoare nu face diferențe între refugiați și persoanele beneficiare de protecție subsidiară din punctul de vedere al conținutului protecției. Legea Cetățeniei nu a ținut cont și de existența statutului de beneficiar de protecție internațională. Deși beneficiarii de protecție subsidiară, la fel ca refugiații, sunt incluși în categoria beneficiarilor de protecție internațională, au aceleași drepturi sociale şi economice pe teritoriul României, beneficiarii de protecție subsidiară pot obține cetățenia română după 8 ani de ședere în România, spre deosebire de 4 ani, termen pe care trebuie să îl respecte refugiații.

• Legislația cetățeniei române nu prevede în prezent garanții specifice pentru copiii ai căror părinți sunt apatrizi sau care nu pot transmite în mod eficient naționalitatea lor asupra minorilor. Copiii apatrizilor (persoane care nu au cetățenia niciunui stat), prin efectul legislației naționale, devin apatrizi și trebuie să treacă printr-o procedură de naturalizare complexă prevăzută în articolul 9 din Legea 21/1991, încălcându-se astfel dreptul de a dobândi o cetățenie al copilului. În conformitate cu Articolul 7 alineatele 1 și 2 din Convenția ONU cu privire la Drepturile Copilului: „1. Copilul se înregistrează imediat după nașterea sa și are, prin naștere, dreptul la un nume, dreptul de a dobândi o cetățenie și, în măsura posibilului, dreptul de a-și cunoaște părinții și de a fi îngrijit de aceștia.

• Varianta actuală a Legii Cetățeniei prevede că minorii dobândesc cetățenia română odată cu părinții, sunt înscriși în certificatul de cetățenie al acestora și nu depun jurământul de cetățenie. De aceea, minorii care au dobândit deja cetățenie română nu au un certificat de cetățenie propriu. Impactul lipsei acestui document este considerabil atât asupra beneficiarilor, cât și asupra evidențelor statului român. Începând cu iunie 2016 au fost semnalate sute de cazuri de refuz de prelungire a valabilității documentelor de călătorie (pașapoartelor) românești, cetățenilor români care, deși dețin acte de identitate românești, nu mai sunt recunoscuți ca cetățeni. Lipsa acestui certificat de cetățean pentru solicitanții minori se traduce și prin lipsa unor statistici reale referitoare la numărul persoanelor care au devenit cetățeni români din 1991 până în prezent.

Oficialii din Ministerul Justiției, prezenți la dezbatere, au menționat că proiectul de lege aflat acum în dezbatere are ca scop rezolvarea situației minorilor fără certificat de cetățenie propriu care se află într-un impas birocratic și nu își propune alte modificări de fond la legea cetățeniei române. Prin urmare, numai ultimul punct din propunerile Coaliției a fost rezolvat, dar în timpul întâlnirii a fost discutată și posibilitatea obținerii cetățeniei de către copiii apatrizi născuți în România din părinți apatrizi/străini (penultimul punct din lista de mai sus). Reprezentanții Coaliției, alături de reprezentanți ai misiunii UNHCR în România, au subliniat faptul că o dată început proiectul laborios și de durată specific oricărei proceduri de modificare legislativă, trebuie luată în considerare includerea modificărilor care să soluționeze o paletă mai largă de probleme specifice accesării cetățeniei. Participanții la dezbatere au stabilit continuarea discuțiilor în cadrul unor întâlniri tehnice asupra celorlalte aspecte din Legea cetățeniei propuse pentru modificare de membrii Coaliției.

 
Crearea și dezvoltarea Coaliției este susținută și de proiectul NIEM: Măsurarea și îmbunătățirea integrării refugiaților, solicitanților de azil și refugiaților, proiect internațional finanţat prin Fondul European pentru Migraţie, Azil şi Integrare în cadrul unui consorțiu format din 17 organizații neguvernamentale și universități din 15 state membre UE. Pentru mai multe detalii accesați http://www.forintegration.eu.

Coaliția pentru Drepturile Migranților și Refugiaților este parte a proiectului ”Dezvoltarea unei rețele de organizații active în domeniul migrației” (EMINET), proiect co-finanţat printr-un grant din partea Elveţiei prin intermediul Contribuţiei Elveţiene pentru Uniunea Europeană extinsă. Pentru informații oficiale accesați www.swiss-contribution.ro.

ByClaudia

S-a constituit Coaliția pentru Drepturile Migranților și Refugiaților, formată din organizații neguvernamentale din domeniul migrației, drepturilor omului și politicilor publice

Un grup de 11 organizații neguvernamentale cu activitate în domeniul migrației, drepturilor omului și politicilor publice anunță semnarea oficială a parteneriatului prin care au pus bazele ”Coaliției pentru Drepturile Migranților și Refugiaților” (CDMiR). Prin intermediul acesteia, organizațiile membre vor să lanseze propuneri de modificări legislative și de practici instituționale care să faciliteze accesul străinilor aflați în România la educație, locuri de muncă, servicii de sănătate și alte servicii publice și, totodată, să inițieze acțiuni care să îmbunătățească imaginea migranților și refugiaților în spațiul public.

”Deși legislația națională în domeniul azilului și migrației a fost în mare parte aliniată directivelor europene, considerăm că sunt încă numeroase aspecte de îmbunătățit atât din punctul de vedere al redactării, cât și al aplicării ei. Scopul este de a încuraja străinii cu ședere pe termen lung în România să participe la viața economică și socială, să aibă acces la educație și să cunoască valorile și cultura noastră”, se arată în manifestul Coaliției.

În România trăiesc, în prezent, aproximativ 100.000 de cetățeni străini, dintre care în jur de 64.000 provin din afara Uniunii Europene. Printre ei se numără refugiați și migranți economici, studenți și membri de familie. În ciuda numărului mic (sub 0,3% din populație) care nu presupune alocarea de resurse semnificative, accesul acestor persoane la servicii și bunuri este îngreunat de lipsa de informație, proceduri și legislație necorelată realităților din teren. Pentru ca acești oameni să fie tratați cu demnitate, să dezvolte o calitate decentă a vieții, să își poată manifesta cultura, să se integreze în societate, inclusiv prin contribuția la dezvoltarea economică este necesar să li se ofere acces neîngrădit la serviciile și instituțiile publice și să fie tratați cu mai puțină suspiciune și mai multă încredere.

În acest sens, Coaliția va elabora documente de poziții asupra unor aspecte de interes din practicile, legislația și politicile de migrație și va organiza sesiuni de informare/pregătire, seminarii, conferințe și dezbateri publice, precum și alte activități în sprijinul integrării migranților și refugiaților în societatea românească.

Membrii fondatori ai Coaliției sunt: Centrul de Documentare și Cercetare în Domeniul Integrării Imigranților (CDCDI) din cadrul Asociației Române pentru Promovarea Sănătății, Asociația Conect, Fundația ICAR, Centrul pentru Inovare Publică, ARCA – Forumul Român pentru Refugiați și Migrați, Consiliul Național Român pentru Refugiați, Academia de Advocacy din Timișoara, Centrul de Cercetare și Comunicare Interculturală Iași (CCCI), Asociația Română pentru Promovarea Calității și Practicilor de Succes (ARPCPS), Asociația Filantropia Oradea, Asociaţia Solidaritatea Umană Nova Pitești. Lor li s-au alăturat ulterior AIDRom.

Coaliția pentru Drepturile Migranților și Refugiaților este deschisă pentru cooptarea de noi membri și susținători.

Inițiativa este parte a proiectului ”Dezvoltarea unei rețele de organizații active în domeniul migrației” (EMINET), proiect co-finanţat printr-un grant din partea Elveţiei prin intermediul Contribuţiei Elveţiene pentru Uniunea Europeană extinsă. Pentru informații oficiale accesați www.swiss-contribution.ro.

Dezvoltarea Coaliției este susținută și de proiectul NIEM: Măsurarea și îmbunătățirea integrării refugiaților, solicitanților de azil și refugiaților, proiect internațional finanţat prin Fondul European pentru Migraţie, Azil şi Integrare în cadrul unui consorțiu format din 17 organizații neguvernamentale și universități din 15 state membre UE. Pentru mai multe detalii accesați http://www.forintegration.eu.

Centrul pentru Inovare Publică este în proces de notificare a Autorității Naționale de Supraveghere a prelucrării Datelor cu Caracter Personal în calitate de operator de date cu caracter personal.